Activitatea 1 – PROGRAM PROŞCOALA PĂRINŢILOR
,,Părinţi şi copii la început de an şcolar” - 30.10.2009
I) Dezbatere de grup
Reflecţie 1: Amintiţi-vă de copilărie. Gândiţi-vă care au fost acele persoane de care v-aţi ataşat. V-au ajutat acele persoane în creştere şi educare?
II)Informare
Identificăm nevoile personale de creştere şi educare principale comune tuturor - Nevoia: - de mamă, de tată (de părinţi), de fraţi şi surori (familia de origine)
- nevoia de bunici, rude (familia extinsă)
1) ŞCOLARUL MIC (6/7 ANI-10/11 ANI) – clasele I-IV
Nevoia de cunoaştere: apare curiozitatea intelectuală, dorinţa de a afla, de a şti mai mult;
Nevoia de afecţiune : la şcolarul mic îşi pun amprenta atât sarcinile de învăţare propriu-zise, cât şi relaţiile interpersonale din cadrul familiei, a colectivităţii şcolare. Se dezvoltă emoţiile şi sentimentele intelectuale, emoţiile morale, emoţiile estetice.
Nevoia de dezvoltare fizică: intervine o creştere ponderală, în înălţime (talie), se intensifică metabolismul calciului (dentiţie şi procesul osificării)
Nevoia de dezvoltare psihologică: la şcolarul mic – se dezvoltă limbajul oral şi cel scris (se formează capacitatea de citit-scris), îşi însuşeşte cca. 5000 de cuvinte, creşte volumul memoriei (faţă de preşcolaritate creşte de 8 până la 10 ori), se prelungeşte timpul de reţinere şi rapiditatea întipăririi, imaginaţia se află în plin progres, apropiindu-se de realitate, se dezvoltă deprinderile (de autoservire, de calcul numeric, de măsurat, artistice, deprinderi intelectuale, de rezolvare de probleme. Activitatea şcolarului mic poate fi susţinută nu numai de o motivaţie externă, dar şi una internă, percepţia devine intenţionată, susţinută voluntar.
Nevoia de dezvoltare socială: creşte indicele de socializare a copilului, apare dorinţa de a se afla în colectivitate, de a face prieteni de aceiaşi vârstă, de a forma grupuri.
2) VÂRSTA ŞCOLARĂ MIJLOCIE (pubertatea, preadolescenţa) – 10/11 ani-14/15 ani, clasele V-VIII
Nevoia de cunoaştere: copilul manifestă o puternică curiozitate faţă de tot ce îl înconjoară, o puternică nevoie de a şti, cunoaşte şi înţelege.
Nevoia de afecţiune: şcolarul mijlociu nu mai este obiectul afecţiunii altora, devenind capabil să ofere şi el afecţiune altora. Apar şi se dezvoltă sentimentele (simţul datoriei, al cinstei, al prieteniei, sentimente morale, patriotice, estetice).
Nevoia de dezvoltare fizică: apar modificări morfo-funcţionale datorate intensificării creşterii inegale, se modifică ritmul de funcţionare al glandelor cu secreţie internă, a glandelor sexuale şi maturizarea funcţiei de reproducere are loc la fete între 12-14 ani şi la băieţi între 14-16 ani - (faza caricaturală a dezvoltării)
Nevoia de dezvoltare psihologică: în planul gândirii apar operaţiile combinatorii, copilul raţionează nu doar asupra obiectelor ci şi asupra relaţiilor dintre ele. Memoria devine logică, iar limbajul se dezvoltă d.p.d.v. cantitativ (6-120 cuvinte pe minut) dar şi d.p.d.v. calitativ (apar neologisme, metafore, adjective, epitete şi un limbaj activ bogat).
Nevoia de dezvoltare socială: şcolarii de vârstă mijlocie sunt tot mai interesaţi de relaţionarea cu sexul opus, dar şi de apartenenţă la un grup de interese, bandă, clică după preferinţe.
Nevoia de distracţie şi culturalizare: jocul de fotbal la băieţi, volei la fete, lecturarea unor cărţi, interes major faţă de calculator şi internet.
Nevoia de dezrădăcinare timpurie (de independenţă şi autodeterminare): puberului nu-i place tutela, uneori exagerată a părinţilor, preferă să nu mai fie însoţit de părinţi la diverse acţiuni şcolare, sociale. Doreşte independenţă comportamentală şi spirituală. Singur ia hotărâri, stabileşte scopuri, organizează acţiunile proprii.
Nevoia de împlinire: puberul doreşte să ajungă odată mare, să îşi descopere propria identitate, să fie el, să fie cineva. Sentimentul care însoţeşte această stare este ruşinea ascunsă.
Semne caracteristice (carenţe specifice) pentru lipsa afectivităţii şi ataşamentului pentru şcolarul mic, mijlociu şi mare
Carenţe specifice copiilor între 4 şi 11 ani:
- stimă de sine scăzută;
- pseudo-independenţă care se manifestă prin agăţare sau nevoia continuă de părinte;
- lipsa de autocontrol emoţional;
- incapacitatea de a dezvolta şi menţine relaţii de prietenie;
- reacţii de opozanţă faţă de părinţi;
- atitudini antisociale;
- agresivitate şi violenţă;
- este un copil dificil;
- lipsa de empatie, de remuşcare;
- probleme de învăţare şi conduite neadaptative la şcoală.
Carenţe specifice adolescentului şi preadolescentului/puberului (12 – 18 ani):
- este neîncrezător, opozant, impulsiv, distructiv, gata să mintă, să fure, violent, hiperactiv, crud cu animalele, iresponsabil;
- în plan emoţional manifestă adesea mânie, are izbucniri emoţionale bruşte, poate deveni trist, depresiv, fără speranţă, are temeri şi anxietate, e iritabil;
- - dezvoltă gânduri negative despre sine, despre relaţiile umane, are probleme de atenţie şi învăţare.
III) Dezbatere de grup
Reflecţie 2: Ce înseamnă să fii un bun părinte?
Răspunsuri: 1. Încearcă să vezi viaţa şi lumea prin ochii copilului.
2. Zâmbeşte-i copilului mai mult, mai des şi arată-i toată afecţiunea ta, îmbrăţişându-l.
3. Laudă-l de fiecare dată când face un lucru bun, ia o notă bună şi critică-l numai atunci când greşeşte.
4. Nu certa copilul când este în plină criză emoţională.
5. Înainte de culcare detaşează-te de stresul cotidian şi fă-ţi timp să-i acorzi atenţie într-un mod special copilului (intraţi în lumea poveştilor împreună, întreabă-l ce a făcut azi la şcoală, acasă, dacă şi-a făcut temele sau dacă are nevoie de ajutor în realizarea unora dintre ele).
IV) Informare - COPIII TRĂIESC CUM ÎNVAŢĂ
Dacă un copil este criticat
Învaţă să condamne.
Dacă un copil trăieşte într-un mediu ostil
Învaţă să fie violent.
Dacă un copil este ridiculizat
Învaţă să fie timid.
Dacă un copil trăieşte în ruşine
Învaţă să se simtă vinovat.
Dacă un copil este încurajat
Învaţă să aibă încredere.
Dacă un copil este lăudat
Învaţă să aprecieze.
Dacă un copil este tratat drept
Învaţă ce este dreptatea.
Dacă un copil trăieşte în siguranţă
Învaţă ce e credinţa.
Dacă un copil este acceptat
Învaţă să se placă pe sine însuşi.
Dacă un copil este încurajat de prieteni
Învaţă să iubească OAMENII.
(Child development
DOROTHY LAW NOLTE)
